Êşa Tom a diran heye. Diranê wî pir diêşe.
Tom ha mal di denti. Un dente gli fa molto male.
Pêdivî ye ku ew doktore xwe yê diranan bibîne, lê pêşî jê re tiştek hewce dike ku êşê kêm bike.
Deve andare dal dentista, ma prima gli occorre qualcosa per il dolore.
Bi erebeyê diçe dermanxaneya herî nêzîk.
Guida fino alla farmacia più vicina.
“Êşa diranê min heye,” dibêje. “Tiştekî we ji bo wê heye?”
“Ho mal di denti,” dice. “Avete qualcosa per il dolore?”
“Belê, li vir çend dermanên êşê hene. Ji bo van dermanan reçete hewce nake.”
“Sì, ecco degli antidolorifici. Non c’è bisogno di ricetta medica per comprarli.”
“Spas dikim. Mesrefa wan çiqas e?”
“Grazie. Quanto costano?”
“Bihayê wan neh euro ye. Lê divê hûn biçin serdana doktorek diranan.”
“Costano nove euro. Però dovresti andare da un dentista.”
“Baş e, ez ê serê sibê telefonî doktore xwe yê diranan bikim.”
“Okay, chiamerò il mio dentista domani.”
“Heke hûn hewceyê dermanek bêtir qewî bin hûn ê ji diranan an doktorê xwe reçeteyek hewce bikin.”
“Se hai bisogno di medicine più forti, ti occorre la prescrizione del tuo dentista o dottore.”
“Spas dikim! Bi xatirê we.”
“Grazie! Arrivederci.”
