Yulia, soțul ei și mica lor fiică locuiau într-un sat mic și liniștit din Ucraina. Yulia iubea să fie trezită în fiecare dimineață de sunetul păsărilor. Nu s-a gândit niciodată că va locui departe de casă sau că nu va fi trezită de sunetul păsărilor dimineața.
Soțul ei se plângea mereu că nu au destui bani și a început să bea mult. Au decis să-și încerce norocul în Portugalia. Poate că acolo ar putea câștiga mai mulți bani pentru a-și construi o casă și pentru a face un viitor mai bun pentru familia lor.
Yulia s-a adaptat bine la noua ei casă și a început să lucreze ca femeie de serviciu. Clienții ei au apreciat cu adevărat munca ei asiduă și atitudinea ei politicoasă. Soțul ei, în schimb, se simțea din ce în ce mai exclus. Din cauza problemei lui cu băutura, angajatorii nu au avut încredere în el și nu i-au dat de lucru.
Într-o zi a început să țipe la Yulia. Apoi a început să o împingă. Țipetele și bătăile s-au înrăutățit, mai ales când era beat. Lui Yulia îi era frică pentru ea și pentru fiica ei, dar nu avea idee ce ar putea face.
Când Yulia a ajuns în sfârșit la camera de urgență din spital cu un braț rupt, i-au spus că violența domestică este o problemă uriașă în Portugalia. I-au mai spus că este o infracțiune și ar trebui să anunțe poliția.
Yulia era epuizată și nu dorea ca fiica ei să crească într-o casă în care e martoră la violență în fiecare zi. Yulia și-a dat seama că semnele de abuz au existat tot timpul, chiar dacă au luat multe forme diferite.
Yulia s-a dus la un adăpost pentru femei, unde s-a simțit mai în siguranță cum nu s-a simțit de mult timp. Nu se mai simțise așa de când era trezită de sunetul păsărilor dimineața.
