Mă numesc Agostino și am 51 de ani. Meseria mea este să livrez mâncare cu bicicleta. Am două fiice, dar nu vorbim aproape niciodată. Eu și mama lor nu mai locuim împreună pentru că suntem divorțați.
Locuiesc cu mama mea deoarece nu-mi permit să plătesc chiria după divorț. Chiria e foarte scumpă în acest oraș.
Acum câteva luni lucram ca îngrijitor la o companie. Am reparat lucruri care erau stricate, am cărat cutii și am ajutat când cineva a avut nevoie. Într-o zi, compania m-a concediat. Nu am înțeles de ce.
Am văzut mulți oameni livrând mâncare cu bicicleta. Pot să merg cu bicicleta, așa că am bătut la ușa unei mari companii de livrare. Mi-au oferit trei euro pentru fiecare livrare. Câștig 40€ pe zi, 60€ dacă am noroc și clienții îmi dau bacșiș.
Nu primesc zile de concediu plătite, concediu medical, aproape niciun drept. Nu cred că este corect, dar am nevoie de o slujbă. Majoritatea celorlalți angajați sunt imigranți din întreaga lume.
Mulți livratori sunt răniți în accidente în fiecare zi. Apoi, când un livrator de 25 de ani a fost lovit de o mașină și a murit, autoritățile au început să ne bage în seamă. Este păcat că el a trebuit să moară înainte ca acest lucru să se întâmple.
Împreună cu livratorii de la alte companii, am urmat un curs despre drepturile muncitorilor la un sindicat local. Ne-au oferit consiliere juridică gratuită. Ne-am luptat să obținem mai multă recunoaștere și drepturi.
După mult timp, toată munca noastră grea a dat roade. O companie mare de livrare a trebuit să plătească o amendă uriașă și să ofere muncitorilor locuri de muncă permanente. Era pentru prima dată când așa ceva se întâmpla în întreaga lume. Se pare că lucrurile încep să se îmbunătățească.
