Edson piştî ku welat serxwebûna xwe bi dest xist, li Angola ji dayik bû. Ew xortekî pir dirêj bû. Ew ji ber mezinahiya xwe rawesta. Yên ku di şerê navxweyî de çek dan zarokan da ku wek leşker şer bikin zarokên wek wî dixwestin.
Edson nasceu em Angola, logo após o país se ter tornado independente. Era um rapaz muito alto. Por causa da sua altura, destacava-se. As pessoas que davam armas a crianças, para lutarem como soldados na guerra civil, queriam rapazes como ele.
Diya wî ditirsiya ku ew wî bigirin, ji ber vê yekê wê biryar da ku wî bişîne Portekîzê ku bi xaltîka xwe re bijî. Ew fikirî ku ew ê li wir ewle be.
A sua mãe teve medo que o levassem, por isso decidiu enviá-lo para viver em Portugal com uma tia. Ela pensou que ele estaria a salvo lá.
Destpêkê zehmet bû, ji ber ku Edson bêriya hewaya germ, xwarina kevneşopî û ya herî zêde jî, hembêzkirin û ramûsandina diya xwe kir.
No início foi muito difícil, pois Edson sentiu falta do tempo quente, da comida tradicional e, acima de tudo, dos abraços e beijos da sua mãe.
Ew baş bi Portekîzî nizanibû û di şopandina dersên xwe û axaftinên hevalên xwe de demek pir dijwar derbas bû. Wî meraq kir gelo fikreke baş e ku were Portekîzê.
Ele não falava bem português e tinha muita dificuldade em acompanhar as aulas e as conversas dos seus colegas de turma. Questionava-se se, afinal, teria sido uma boa ideia ter vindo para Portugal.
Rojekê mamosteyekî ferq kir ku ew di basketbolê de çiqasî baş e. Ew beşdarî tîmeke basketbolê bû û pir serkeftî bû. Di dibistanê de navdar bû û hevalên wî çêbûn. Ew jî bêtir ji xwe bawer bû.
Um dia, um professor reparou como ele jogava bem basquetebol. Entrou para uma equipa e teve muito sucesso. Tornou-se popular na escola e fez amigos. Também se tornou mais confiante.
Niha Edsonê ku mezin bûye, zarokên penaber û yên din ên di xetereya dûrketina civakî de ne perwerde dike. Demekê, bilindbûna wî ew xiste ber xetera ku bibe leşkerekî zarok. Naha bilindbûna wê hêz dide wê ku alîkariya kesên din bike ku xwe ewle hîs bikin.
Agora que é adulto, Edson treina crianças refugiadas e outras que estão em risco de exclusão. Outrora, a sua altura colocou-o em risco de se tornar uma criança-soldado. Agora, dá-lhe força para ajudar os outros a sentirem-se seguros.
