Credeam că bărbații norvegieni sunt cei mai buni bărbați din lume, dar nu este adevărat! Înainte să-l cunosc pe bărbatul care a devenit soțul meu, am lucrat într-o fabrică din Bangkok, iar el a locuit în Pattaya. Ne-am cunoscut pe internet și în cele din urmă am devenit un cuplu.
După un timp am decis să ne căsătorim. Proveneam dintr-o familie săracă, așa că a avea un soț străin care putea să aibă grijă de familia mea a fost o parte din motivul meu pentru care m-am căsătorit cu el.
Ne-am mutat în Norvegia și am început să merg la școală să învăț norvegiană. A fost o perioadă dificilă. Nu aveam permis de conducere, iar soțul meu a trebuit să mă ducă la școală, să mă aștepte și să mă ducă înapoi. Era o oră pe sens. După un timp ne-am mutat mai aproape, dar tot a insistat să mă ducă la școală. Nu voia să merg singură.
Nu am mai avut bani de când am venit în Norvegia. Odată, soțul meu mi-a dat bani pentru prânz, dar având atât de puțini bani, i-am păstrat. Prietenii mei de la școală vor să mă ajute să-mi găsesc un loc de muncă, dar soțul meu spune că nu pot. Nu crede că a lucra ca femeie de serviciu este potrivit pentru mine.
În schimb, a avut o altă treabă pentru mine – construirea unui garaj. El a fost șeful iar eu am făcut totul. El nu a putut face mare lucru pentru că era bolnav. Nu mi-a dat nimic din banii pe care i-a făcut din construirea garajului.
Într-o zi a spus că se plictisea când era singur acasă, așa că a decis că ar trebui să luăm un câine. Nu-mi doream un câine pentru că eram obosită după școală și aveam teme de făcut. A spus că va plimba el câinele în fiecare zi, dar până la urmă a trebuit să am grijă atât de câine, cât și de soțul meu bătrân.
Nu știu ce va aduce viitorul. Planul meu este să merg la altă școală, dar soțul meu nu vrea să fac asta. Plănuiește să ne mutăm mai departe pentru a face acest lucru mai dificil pentru mine. Vreau să rezist, dar nu știu cum. Nu este atât de ușor pe cât credeam să trăiești într-o țară străină, cu un soț bătrân.
